Privind ,zilele acestea citeva fotografii din timpul serbarilor de craciun de la Paris de acum ,deja,doi ani mi-am amintit de romanul lui Marcel Prost citit cu atita greutate acum treizeci de ani cind proaspat mutat in apartamentul pe care il cumparasem incepeam sa-mi construesc prima biblioteca adevarata ....Eram tinar si plin de entuziasm,si desi nu avem nici macar o iubita,ma mutam in casa mea ,la o virsta la care alti prieteni nici nu icepusera sa-si puna problema .Si cum nu-mi inchipuiam casa aceea fara o biblioteca,si cum dimineta mergeam la servici iar seara ,pina in jurul orei 21 eram la scoala,timpul pentru a putea merge la biblioteca publica N.Iorga practic disparuse.Ce sa mai vorbesc de sala de lectura in care pina in armata pierdusem atita timp !Asadar confruntat cu aceasta situatie si cu dorinta veche de a avea propia mea biblioteca,visul acesta incepea sa prinda contur.Si daca altii de virsta mea mergeau seaara la o bere cu prietenii,eu stabileam cu un vechi amic o "retea de trafic de carti".Adica el se ducea in bucuresti si cumpara de acolo din anticarele centrale un Diogene Laertius iar seara, in jur de ora 11, ajungea la mine si imi revindea cartea aceea cu un pret aproape triplu....uneori ,cind era o carte de mare valoare din punct de vedere bibiofil pretul ei crestea si de zece ori.Asa ca am dat si 200 de lei pe o carte rara de nu mai stiu cite ori.Dece facea Firi,prietenul meu ,asta ?Simplu, din asta traia ! Asa a aparut la mine in biblioteca Marcel Poust,adus de prietenul meu FIRI in doua volume bpt de 5 lei fiecare.Si pentru ca stiam bine despre ce este vorba ,din recenziile citite in "Romania Literara",si pentru ca nu eram entuziasmat peste masura ,Firi mi-a cerut doar 20 de lei pe ele.Dupa care si-au locul pe raftul bibliotecii pentru niste ani buni,ani in care nici macar n-au fost frunzarite.... POUST,era pentru mine ,in epoca,aproape imposibil de citit.Si cum sa nu fie cind ai douazeci de ani,trepidezi de viata,si alergi prin oras zi de zi pina seara tirziu.Cum sa ai deschiderea si linistea interioara pentru a gusta parfumul amintirii unor clipe,rememorate magistral pe parcursul intregului ciclu de carti ,cind tu trepidezi de viata,nestiind ce sa faci mai intii in fiecare zi.Impartit intre piata si gatit,curatenia in apartamen,invatarea la telefon in discutii cu mama,de retete de gatit si spalatul camasilor, soseteor....cu mina in chiuveta de la baie pina faceam rani la degete-asta pentru ca habar nu aveam cum se face si frecam cu asa putere ca ziceai ca vreau sa le rup,asa sa fie curate....Cineva mai hitru ar putea spune :"ei,lasa-le pe astea cu scoala ,serviciul ,piata si curatenia....dar femeile din viata ta ?Nici ele nu-ti dadeau starea aceea stare de reverie care sa te apropie de Proust ?Femeile?Da...erau aparitii meteorice-acum apareau, acum dispareau.Nu-mi trecea prin minte sa ma opresc la vreuna-dupa tristele experiente de dinainte de armata,asa ca eram exploziv sexual,si inexistent sentimental !A nu se intelege ca ma purtam ca un golan,dimpotriva ,eram extrem de atent cu cine imi intra in casa avind un comportament impecabil,zic eu.Poate tocmai de aceea erau citeva fete care veneau constant in vizite,incercind sa texteze toate armele seductiei ....In fine,ideea era ca eram prea ocupat cu trairea clipelor,ca sa mai pot sa am relevatia amintiri,a parfumului lor.Si atunci cum sa-l intelegi pe Proust?De fapt la nivel intelectual il intelegem perfect,dar la nivel afectiv il consideram vulnerabil si slab.Cum sa inteleg atunci ca dupa ce memoria ta afectiva devine bogata,dupa ce experientele si oamenii pe care i-ai iubit se imputineaza in jurul tau ducind cu ei si o mare parte din tine,cel mai valoros si drag lucru care iti ramine este amintirea unor clipe,"gustul lor inefabil" ?In veci n-asi fi priceput atunci,atunci amintirile se intimplau,atunci trecutul clipelor abia se nastea....! Imi amintesc:erau zile in sir,mai ales in verile acelor ani cind fiind mult mai liber fiinca aveam vacanta de la scoala si deci aveam si timp mult mai mult,cind stind pe luxoasa canapea din sufragerie ma uitam cu coada ochiului la raful pe care statea, provocator M.Proust,doamne aproape ca-l uram...Sau imi uram propia neputinta de a-l intelege....! Acum ? Acum il ador pe tinarul si tragicul meu prieten M.Proust,acum insfirsit nu doar inteleg ci traiesc "gustul" amintirilor,doar asta mi-a mai ramas!O avere inestimabila ,cu gust de migdale...Singura avere pe care o mai am,dupa ce case,actiuni,mosteniri...s-au dus ca si cum nu le-as fi avut niciodata !Cardul de identitate,pasaportul si citeva acte mai vechi sau mai noi sint tot ce mai am,pina si numele meu a disparut din baza de date a fiscului,n-am servici,n-am propietati,n-am actiuni si nici cont in banca,deci aproape ca nu exist!Cardul,pasaportu si amintirile-dupa o viata traita trepidant...Aceste lucruri mi-au revenit in minte cu viteza fulgerului ,in timp ce privem pozele din vizita de Craciun facuta la fetita cu doi ani in urma.Doua seri magice de rememorari intr-un apartament elegant din centrul parisului.Seara de ajun am petrecut-o cu mama lui Marc-M.Anick,cu prietena ei Angelique,Marc,Ana si noi doi si s-a invirtit in jurul unor lungi discutii despre Romania politica de dinainte si de dupa Ceausescu?Ocazie cu care constatam cit de putin se stia despre noi ca tara,in afara de citeva lucruri neesentiale...Apoi ,trecind cu privirea prin biblioteca pe care o avea M.Anick am decoperit doi romani: Panait Istrati cu o colectie ampla de nuvele si Mircea Eliade cu "Istoria credintelor si...."Si de aici lungi discutii despre Margherite Durass,despre noul val in cinematograful francez,despre Eugen Ionesco si teatrul absurd,despre Brincusi si atelieru lui expus la muzeul de arta moderna pe care cu o emotie greu de descris l-am vizitat impreuna cu Marc-doar noi doi-si mai ales despre cel mai mare moralist francez de la Montaine incoace,asa cum a fost denumit de critica literara pariziana Emil Cioran al nostru...de care nu auzisera.Toate astea ,amestecate cu amintirile noastre de familie ,care trecuse prin doua regimuri politice si o asazisa revolutie....Aceasta prima seara a fost seara in care am vorbit mai mult eu,cind si cind fiind intrerupt de cite o intrebare pusa de M.A. sau de Angelica...Crea pur si simplu nu puteau intelege unele lucruri...In pauze mai gustam un vin vechi de treizeci de ani sau un pateu de gisca de la mama lui....Sau imparteam cadouri de craciun...Eu primind un album cu goase si tempera, cu imagini din Paris,superb editat....!Asa a trecut timpul pina pe la unu si ceva noaptea cind,cu greutate am prins un taxiu care sa ne ia pe toti si sa ne duca pe unii la hotel pe altii la ei acasa....A doua seara a fost a Marie Anickai,in sensul ca i-au venit nepotii,doi pusti superbi,care i-au atras toata atentia in prima parte a serii,apoi in partea a doua parte a fost rindul ei sa depene amintiri....cum tinara si saraca a juns in Vietnam .Intr-o misiune franceza de tineri care avea menirea de ai ajuta pe cei mai nevoiasi...cum acolo l-a cunoscut pe cel ce avea sa-i devina primul sot,care facea parte dintr-o familie locala din inalta societate,cum a fost fascinata de cultura si sensibilitatea artei vietnameze.Cred ca l-a iubit enorm,lucru care devenea evident in emotia cu care vorbea de bunica lui, de mama si de tatal lui de fratii lui,dorul de ei care razbatea din aceste rememorari,apoi fuga.Fuga cu un gip militar prin mislocul saigonului in haos care avea sa cada in aceea seara in miinile nord-vietnamezilor.Insotita de cei doi copi pe care ii avea, unul mititel(Marc),celalat mai maricel dar mic si el,gonind cu disperare prin acel oras cuprins de haos,in care fiecare incerca sa se salveze,cu gloantele suerindu-le pe tot drumul pe deasupra capului pina la aeroport unde de dragul celor doi copii mici si amintindu-si ca a adus-o din franta cu copii ,comandantul aeronavei i-a permis sa urce in ce avea sa fie ultima cursa civila care zbura dintr-un Saigon ce avea sa cada chiar in aceea noapte,in miinile comunistilor din nord...starile din avion...Apoi perioada pariziana,cu un sot care departe de casa si muncind ca advocat ,a fost rapus de tristete si efort intr-o tara de pe partea cealalta a lumii in care, desi era imbibat de limba si cultura franceza de la citiva ani,se simtea strain,f.strain...Perioada de dupa moartea lui,grea si ea cind a trebuit sa fie si mama si tata, si sa se bata ca o leoaica pentru copii ei si sa incerce sa avanseze pe scara unei socetati reci si indiferente.... calmul si linistea celui de-al doilea mariaj cu presedintele ordinului notarilor publici din franta,om care a schimbat fata dreptului la sucesiune in franta,care nu permitea sotiilor sa-si mostenesca sotii...o aberatie care ne-a uluit si pe mine si pe Dana !Omul a facut istorie, in dreptul succesoral francez...Felul in care ,chinuit groaznic de cancer,a scris lucrarea ,care avea sa vada tiparul dupa moartea lui,si care avea sa inlature aceasta aberatie legislativa,mostenita de pe vremea lui Napoleon...Cita aventura si durere si in viata ei...cit curaj, sa poata vorbii ,cu glasul uneori tremurind de emotie ,despre toate aceste lucruri cu niste necunoscuti veniti,cum zicea Cioran "de la gurile dunarii" de pe partea cealalta a europei....pe care ii cunostea doar din povestiri si cu care iesise , pentru prima data doar citeva ore la un restaurant pe care il alesese ea si la care mergea in tinerete,si apoi la un spectacol la M.R. Ei bine,mi-am amintit de toate aceste clipe, privind azi citeva poze facute in acele zile si nopti si imediat gindul m-a dus "In cautarea timpului pierdut" si la neputinta de al intelege ,in cealalta viata,pe M.P.Imi amintesc,nu doar neputinta asta dar si furia de al nu-l intelege,anii in care din cind in cind imi aruncam privirea pe rafturile cu literatura franceza din biblioteca mea,unde statea cuminte si provocator si...imposibil de citit!Cum sa nu fi furios dupa ce de la Voltaire si Montaine pina la Camus si Malraux,totul fusese citit cu frenezie,numai tipul asta misterios cu amintirea "gustului prajiturii in cerul gurii" se incapatina sa ramina inacesibil?Nu eram suficient de inteligent sa-l pot intelege?Era el o falsa celebritate,nu aveam sensibilitatea artistica necesara....?Toate aceste ginduri ma napadeau cind il vedeam stind cuminte si provocator pe primul raft al "francezilor"Nu ,nimic din toate astea !Pur si simplu nu suferisem destul,nu traisem destul,nu "murisem" destul....Amintiri,clipe,viata de aici si de pretutindeni,emotii si amintiri care ne fac sufletele si glasurile sa tremure de emotie cind le rememoram,apoi amintirile despre amintiri pastrate in copii nostrii...uitarea blinda,neantul proaspat ,cind totul a fost uitat si poate, din care se naste viitorul,incetarea durerii !
