marți, 26 mai 2009

O Clipa de Proust -15 novembre 2007

O Clipa de Proust -15 novembre 2007 agrandir

Mi-e dor de Borhes in aceasta seara ,un dor aprope fizic,mi-e dor de linistea visatoare si misterioasa din cartile lui,mi-e dor...de mine cel care am fost,si aprope ca detest ce-am devenit.Poate ca timpul meu a trecut si eu inca ma fac ca nu stiu,poate ca sint deja mort si eu inca nu am aflat.Poate ca lumea mea intreaga a murit si eu pastrator de cenuse si gesturi inca ma agat de imaginea ei diafanincetosata....Nu mai inteleg nimic din lucrurile care se intimpla in jurul meu,habar n-am unde s-a ascuns dragostea,cine a asasinat increderea,sau cine i-a pus masca pe figura adevarului,stiu doar ca ruguri mari de carti ard neincetat prin cartiere si lumea se bucura ca insfirsit are lumina si caldura. Stiu doar ca prietenii se injura si ameninta cu moartea iar macelarii au ocupat spitalele zbierind din toti bojocii ca e dreptul lor,democratic ,sa manince o piine facind ce stiu ei mai bine....analfabetii fac manuale,in numele libertatii de exprimare, nebunii fac politica ca asa e in democratie,prostituatele dau lectii de iubire,iar seniorii tradarii lectii de moralitate....Aproape ca nu mai stiu daca in urma acestui cataclism au mai ramas supravietuitori;uneori am impresia ca zaresc cite unul,in departare,dar mirajul dispare repede si ma trezesc iaras in mijlocul aceluias peisaj de cosmar.Doamne ce ai facut din noi?Dece ai permis sa ni se fure sufletul astfel incit sa nu mai fim decit marionete desirate intr-o piesa pe care nu o intelegem,dar in care jucam cu entuziasm ? Mie dor de SABATO si ai lui"Eroi si morminte" pe care o citeam cu "pielea de gaina" pina cind din timp in timp o lasam pentru era dureros de frumoasa si uneori frumosul e atit de frumos, incit aproape ca ucide....Cine ne-a furat viata ,idealurile ,sperantele,visele,cine ne-a exilat in acest desert faradesfirsit ? Poate ca o mare renastere nu se poate produce decit in urma unui mare holocaust si poate ca noi si chiar umanitatea, asta traim,poate ca inca n-am sfirsit de murit ca sa putem renaste...si daca de fapt vom murii de tot?Daca nu va fi nici o renastere,daca nu mai avem puterea si nici dorinta.Privind chipurile ,de oameni simpli sau de asazise celebritati,pe strada,in magazine ,la televizor impresia pe care mi-o lasa e mai degraba ca incet incet ne resorbim....ca din ce ince ne intoarcem din drum reincepind sa semanam cu pitecantropul initial din care ne tragem,dorinte primitive,vise primitive,muzica primitiva,idei primitive,cultura primitiva si...din ce in ce chipuri si expresii pe aceste chipuri , primitive.Aproape ca imi doresc sa mai citesc o data "cartile si noaptea "a lui Borges?sa mai ascult o data aria lui Bach?SI SRENADA LUI TCHAICHOVSCHI SI APOI SURIZIND SENIN SA MA ELIBEREZ DE ACEST cosmar de prost gust pe care il traiesc zi de zi.De-ar fi fost macar un cosmar adevarat in care sa poti sa lupti ,sa speri,sa plingi si sa rizi,in care lupta sa aiba un sens si un tel,chiar daca in final ai fi pierdut,totul ar mai fi avut un rost dar asa cu cine sa te lupti cu femeile goale din reviste si cu marsurile homosexualilor,cu maimutele care merg la scoala cu cercei in nas si buric,unde invata ca profesorul e o persoana care trebuie ori batuta ori insultata iar colegul cineva cu care te droghezi sau faci sex,sau te bati?Cu cine ai mai putea duce si o singura mare batalie pentru frumusetea spiritului uman,cu maimutele astea?Ciudate vremuri:exista maimute care au invatat limbajul uman al surdomutilor pe care se pare ca-l folosesc cu succes si exista mari populatii de oameni care nu se mai pot exterioriza decit ca maimutele.Si atunci n-ar fi mai bine sa iesi din sala in care se joaca spectacolul asta de prost gust?M-am tot gindit ,in acest an, ce anacronica este pesoana mea in aceasta lume.Aproape ca-mi venea sa-mi cer scuze ca inca mai exist,ca inca ii mai deranjez cu aburul respiratiei mele si cu ideile astea ciudate si de neinteles pentru ei....Mi-e dor de Borges in noaptea asta si de o plimbare de noapte pe plaja bretona a atlanticului,pe care atita o planificam in fiecare zi si o ratam in fiecare noapte, mi-e dor de dangatul ceasului din turla gotica a bisericii acelei mici asezari, al carui glas discret in noapte parea sa aduca linistea senina de la facerea lumii.MI-E DOR DE BORGES IN ACEASTA NOAPTE SI DE FOSNETUL FILELOR CARTILOR LUI,si poate, putin,mi-e dor si de mine cel din departare,desi aproape ca nu ma mai zaresc! P.S.:De undeva,de foarte aprope de inima,glasul stins al Simonei de Beuvoire pare a-mi zice:" vezi, dragul meu ca aveam dreptate in dupaamiezile si noptile acelea?Citi ani sa fi trecu ? 28 -29 ? Ce mai conteaza!Acum ,insfirsit ai invatat ca "TOTI OAMENII SINT MURITORI"?Sau inca mai alergi bezmetic pe cimpiile spiritului,crezindu-te .......?"Nu-i raspunde decit lacrima care infloreste timid in coltul ochiului.....
28.09 2007

Tags: | Modifier des tags
jeudi, 15 novembre 2007 - 11:15 (EET) Modifier | Supprimer | Lien permanent | 0 commentaires

Niciun comentariu: