" Strada Mintuleasa",sau miracolul copilariei....Article du 17 octobre 2007

Acum citeva zile eram inca copil,si fugeam din blocul ultracentral ,din fata postei mari,pentru a ajunge pe strada Praga.Situata in apropierea centrului orasului ,ajungeam repede,mai ales ca o cunosteam bine...La inceput, mergeam pe strada respectiva cu mama,pentru ca acolo i-si avea sediu policlinica cu acelas nume,si cum noi eram arondati cu casa la acea policlinica,ori de cite ori era nevoie sa mergem la doctor treceam pe acolo.La inceput ,obosit de indelungile asteptari la cabinetul doctorului ,ieseam la portile majestuase ale edifiului si priveam temator strada cu oamenii si cu casele ei.Suficient cit sa-mi trezeasca curiozitatea,deranjata de continul trafic de salvari,de oamenii care veneau si plecau de la diversele cabinete ale policlinicii.Pe la 10 ani cind capatasem mai multa incredere in fortele propii,fara sa ma mai tem,prea tare ca m-as putea ratacii am plecat ,intr-o dupa amiaza de vara in prima mea mare expeditie...pe strada Praga.Rememorind mental drumul pina acolo,cu citeva mici ezitari am reusit s-o gasesc,si pentru ca era duminica si vinzoleala de oameni si masini incetase,am intrat pe acesta strada,acum pustie.Greu de descris vraja care m-a cuprins, in timp ce fatadele diferitalor case imi treceau prin fata ochilor.Arhitectura elaborata a celor case imi stirnea imaginatia la fel de mult ca si cartile pe care le iprumutam de biblioteca municipala N.Iorga.Vedeam,cu ochii mintii,in spatele acelor fatade elaborate si elegante ,atit de diferite intre ele,trufase intrun anume fel,o intreaga lume aristocratica cu tabieturile,eleganta si rafinamentul pe care numai locuirea unor asemenea spatii le puteau da...Locul parea atit de misterios ,atit de luminos in rafinamentul lui incit in lumina aurie a acelei duminici de august isi parea siesi suficient si seren.Multi ani de atunci ,cind simteam nevoia de liniste si armonie interioara,satul de zgomotul si uniformitatea anosta a blocurilor din centru si de mojicia celor care le populau fugeam citeva minute pe strada asta ...E imposibil de explicat dece ,totus,ani de zile mai tirziu,venit dintr-o vizita fabuloasa la Paris,am simtit nevoia sa ma plimb pe aceastra strada...ca si cum as fi vrut sa-i povestesc unui vechi prieten ce vazusem si simtisem in fata rafinamentului arhitectonic,maretiei dar si modestiei aproape intime a unor cladiri si cartiere din capitala Frantei....sau ca si cum curiozitatea subconstienta de a vedea daca dupa atitia ani si mai ales dupa o asemenea vizita,strada copilarie si adolescentei mele,reuseste sa ma mai fascineze.Poate din ambele motive...Am regasit-o aproape aceeas,cu citeva MOJICII CIOCOIESTI construite de curind spre capatul ei...care m-au indurerat.Si miracolul s-a produs:pret de citeva clipe am simtit din nou parfumul plin de vraja si mister ai anilor de inceput,ca si cum timpul s-ar fi oprit in loc in aceea dupa amiaza de august cind pentru prima data,ma aventuram pe strada copilariei plin de curiozitate inocenta si lumina sufleteasca....Nici multii ani cu greutatile si imensele lor dureri,nici vizitele in cel mai frumos oras al lumii,nici chiar propia mea "oboseala de lume" nu reusisera sa stearga miracolul sufletesc pe care mi-l provoca simpla plimbare pe trotuarele ei....Poate ca n-as fi scris aceste rinduri,gindindu-ma ca sint prea intime si ca nu prezinta interes,daca zilele astea nu mi-as fi dat seama,Doamne cit de tirziu, ca exista totus cel putin un precedent:"Strada Mintulesa" a lui Mircea Eliade, care cu geniul lui scriitoricesc a dus mai departe fascinatia pentru strada tineretii sale,transformind-o intr-una din cele mai cunoscute si apreciate nuvele din literatura Romana.Acum stiu ca ,in fond ,fiecare avem o "Strada Mintulesa" in tineretea noastra,si poate tocmai de aceea ,poate,mai avem o sansa....nu?

Tags: | Modifier des tags

mercredi, 17 octobre 2007 - 08:38 (EEST) Modifier | Supprimer | Lien permanent | 0 commentaires